| 1.
|
CONV'INGE, conv'ing, vb. III. Tranz. A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi si argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ Refl. A-si da seama, a recunoaste că ceva este într-un anumit fel, a se încredinţa de ceva. [Perf. s. convinsei, part. convins] - Din lat. convincere (după învinge).
Sursă
: DEX'98
(33240)
- romac |
| |
| 2.
|
CONV'INGE vb. 1. a decide, a determina, a face, a hotărî, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină.) 2. a (se) asigura, a (se) încre-dinţa, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi. (Voia să se ~ cu ochii lui.) 3. a se încredinţa, (fig.) a se pătrunde. (S-a ~ de însemnătatea sfatului primit.)
Sursă
: Sinonime
(178997)
- siveco |
| |
| 3.
|
conv'inge vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. conv'ing, perf. s. 1 sg. convins'ei, 1 pl. conv'inserăm; part. conv'ins
Sursă
: DOR
(235332)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE CONV'INGE mă conv'ing intranz. A ajunge să fie sigur (de ceva); a-si da seama; a se încredinţa. /<lat. convincere
Sursă
: NODEX
(329523)
- siveco |
| |
| 5.
|
A CONV'INGE conv'ing tranz. (persoane) A face să se convingă. /<lat. convincere
Sursă
: NODEX
(329522)
- siveco |
| |
|
|